În anii 2010-2011, Muzeul de Artă a cunoscut ample lucrări de restaurare, în cadrul proiectului: Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din municipiul Piatra-Neamț. Lucrările din exteriorul muzeului au constat în restaurarea faţadelor, tâmplăriei şi acoperişului. Lucrările de reabilitare în interior au îmbunătăţit condiţiile de expunere şi conservare a bunurilor muzeale. S-au refăcut finisajele la pereţi, plafoane şi pardoseli, s-au dotat spaţiile muzeale cu instalaţii moderne de iluminat şi de condiţionare a temperaturii ambientale, s-au introdus instalaţii electronice pentru paza şi securitatea din clădire.

Tematica noii expoziţii permanente ţine seama de îndeplinirea a două obiective: valorificarea creaţiei artiştilor nemţeni care are o continuitate de peste 120 de ani, contribuind la menţinerea şi dezvoltarea vieţii spirituale a oraşului, racordându-l la valorile naţionale marcante, al doilea obiectiv fiind valorificarea donaţiilor importante primite de muzeu de-a lungul anilor: donaţia Paul Gotcu din 1975, donaţia Aurelia Vasiliu-Ghiaţă din 1983, donaţia Simona Vasiliu-Chintilă din 2005 şi donaţia Iulia Hălăucescu din 2009.

S-a urmărit, de asemenea şi expunerea unui număr mai mare de lucrări din creaţia fiecărui autor, ţinând seamă de spaţiul expoziţional şi de necesitatea punerii în valoare a momentelor importante în evoluţia artei româneşti, începând cu sfârşitul secolului XIX şi până în prezent. Din cele şase săli ale Muzeului de Artă, cinci sunt amenajate ca expoziţie permanentă, inclusiv holurile, una fiind sală pentru expoziţii temporare.

Coordonatele care punctează stadiile evolutive ale artei româneşti sunt şi genericele sălilor:
1. Specificul naţional şi interferenţele europene, referindu-ne la curentele care au influenţat pictorii C.D.Stahi, Aurel Băeşu şi Lascăr Vorel.
2. Lecţia maeştrilor - metaforă şi culoare, corespunde perioadei interbelice în arta românească prezentată în sala 2. Aici este pusă în valoare în valoare donaţia dr. Paul Gotcu, care cuprinde lucrări de pictură şi grafică semnate de Nicolae Tonitza, Gh. Petraşcu, Francisc Şirato, Paul Verona, Vladimir Frimu şi Nicolae Milord. Alături de ei, figurează pe simeze Ştefan Popescu, Samuel Mützner, Camil Ressu, Ion Ţuculescu, Petru Hârtopeanu şi Corneliu Baba. Sculptura interbelică este reprezentată de lucrarea monumentală „Dragoş şi zimbrul” realizată de Ion Jalea.
3. Avangarda interbelică este evocată în sala 3 de la parterul muzeului, unde, cu excepţia lucrărilor precursorului expresionismului în arta românească, Lascăr Vorel, se valorifică donaţiile primite în anul 2003 şi anul 2005 din creaţia lui Victor Brauner, Marcel Iancu şi Jacques Herold. Numărul mic de lucrări expuse este suplinit de valoarea excepţională a creaţiei autorilor, renumiţi pe plan mondial.
4. Expoziţia permanentă se continuă la etaj, în sala 4, care poartă numele: Aurelia Vasiliu-Ghiaţă şi Dumitru Ghiaţă. Aici este prezentată donaţia artistei nemţene care cuprinde tapiserii din creaţia sa şi lucrări de pictură semnate de soţul său, Dumitru Ghiaţă. Sunt de asemenea expuse lucrări de sculptură aparţinând artiştilor interbelici şi postmoderni consacraţi: Ion Jalea, Ion Irimescu, Miliţa Petraşcu, Emilian Cèline, George Apostu, Dumitru Pasima, Clement Pompiliu.
5. Repere postmoderne şi contemporane este titlul sălii expoziţiei permanente care pune în valoare, în primul rând, lucrările artiştilor nemţeni afirmaţi pe plan naţional care au făcut donaţii importante instituţiei noastre: Simona Vasiliu-Chintilă, Iulia Hălăucescu, Eugen Crăciun, Elena Uţă Chelaru. Sunt expuse şi lucrări de pictură, grafică şi sculptură semnate de artiştii premiaţi la diferite ediţii ale Bienalei Naţionale „Lascăr Vorel”, cum ar fi: Ion Sălişteanu, Dan Hatmanu, Teodor Moraru, Gheorghe Zărnescu; de asemenea, autori consacraţi care au avut expoziţii personale în muzeul nostru şi au donat lucrări cu acest prilej: Marin Predescu, Elena Urdărescu Herţa, Ovidiu Maitec, Nicolae Fleissig.

Contribuţia Iuliei Hălăucescu la înfiinţarea instituţiei ne-a determinat să-i dedicăm Sala expoziţiilor temporare care-i poartă numele şi unde vor fi organizate expoziţii tematice cu lucrări din colecţia donată, expoziţii de autor, colective, de grup, ale artiştilor nemţeni şi din ţară.

Holurile muzeului continuă prezentarea diferitelor stiluri şi viziuni artistice din arta contemporană, ţinând cont de rezistenţa materialelor folosite de artişti, dimensiunile lucrărilor de pictură, grafică şi sculptură. Au fost selectate lucrări ale autorilor din toate zonele artistice ale ţării.

Un câştig important pentru activitatea muzeală este realizarea utilizării podului clădirii prin izolarea şarpantei, obţinându-se astfel o suprafaţă de cca 80 m2. În acest spaţiu se vor desfăşura manifestări cu specialiştii muzeelor din judeţ şi din ţară: simpozioane, colocvii, conferinţe, videoproiecţii etc.

Expoziţia permanentă se poate vizita într-un spaţiu generos, desfăşurat pe cele două nivele ale clădirii. Ea funcţionează din 1980, valorificând autori şi lucrări de artă care evidenţiază momente importante în evoluţia artei româneşti. Un astfel de moment este relevat de creaţia artiştilor nemţeni şi a celor legaţi de zona Neamţului. C. D. Stahi (1844-1920), unul dintre pictorii academişti importanţi care au creat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele două decenii ale secolului XX, Aurel Băeşu (1896-1928), pictor reprezentant al clasicismului liric moldovean, influenţat de realismul tradiţionalist al lui N. Grigorescu şi de impresionismul francez şi Lascăr Vorel (1878-1918), pictor şi grafician, creator de opere avangardiste pentru începutul secolului XX în arta românească influenţate de secesionism şi expresionism, curente însuşite în perioada studiilor, la München.

Lucrările acestor trei reprezentanţi ai artei româneşti proveniţi de pe meleagurile nemţene redau genuri picturale tradiţionale: naturi moarte, portrete, compoziţii cu personaje, cea mai veche dintre lucrări fiind semnată de C. D. Stahi, un portret intitulat „Grădinarul”, datat în 1881.

Perioada interbelică poartă genericul „Lecţia maeştrilor – metaforă şi culoare” şi este bine reprezentată ca moment de vârf al creaţiei artistice româneşti de lucrările provenite din donaţia dr. Paul Gotcu şi cele obţinute din transferurile fără plată de la Fondul Plastic din Bucureşti. Astfel se poate urmări această etapă, marcată de incidenţa curentelor europene dezvoltate în secolul XX, în operele pictorilor Nicolae Tonitza (1886-1940), Fr. Şirato (1887-1935), Gh. Petraşcu (1872-1949), Dumitru Ghiaţă (1888-1972), Samuel Mützner (1884-1959), Camil Ressu (1880-1962); remarcabilă este prezenţa pe simeze a lui Corneliu Baba (1906-1977), artist care a reuşit să-şi valorifice prima calitate pe care şi-a însuşit-o, aceea de mare portretist.

Interesante pentru vizitatori sunt şi cele două peisaje semnate de Ion Ţuculescu (1910-1962), marcate de influenţa lui Van Gogh prin gama cromatică şi distribuţia planurilor la pensulaţie. Sculptura interbelică este reprezentată de artiştii Ion Jalea (1887-2005) şi Ion Irimescu (1903-2005). Ion Jalea semnează grupul statuar „Dragoş şi zimbrul” şi lucrarea „Deceneu”, opere inspirate din legendele despre istoria neamului nostru. Ion Irimescu figurează în expoziţia permanentă cu două portrete: „Dinu Lipatti” şi „Artista emerită-Aurelia Ghiaţă”, lucrări din perioada realistă a artsitului care pun în evidenţă expresivitatea personajelor.

Reperele contemporane în arta românească prezentă pe simezele muzeului în expoziţia permanentă pun în evidenţă viziunile plastice originale, stilurile cu orientări diferite, influenţe ale curentelor europene de la începutul secolului XX (cubism, expresionism, simbolism, abstracţionism).

Dintre lucrările expuse se remarcă cele ale artiştilor nemţeni – Iulia Hălăucescu, Simona Vasiliu-Chintilă, Eugen Crăciun, Elena Uţă Chelaru, Clement Pompiliu. Alţi artişti contemporani prezenţi în expoziţie sunt pictorii Ion Sălişteanu, Spiru Chintilă (1921-1985), Dan Hatman, Ion Gheorghiu, Elena Urdăreanu-Herţa, Corneliu Vasilescu şi sculptorii Ovidiu Maitec (1925-2007) şi Nicolae Fleissig.

„Aurelia Vasiliu Ghiaţă şi modernitatea tapiseriei” este genericul altui moment de vârf în arta românească: valorificarea artei tradiţionale şi apariţia artei decorative moderne. Ctitor al genului tapiseriei în ţara noastră, Aurelia Vasiliu Ghiaţă, artistă cu o formaţie academică a ştiut să transpună în ţesături, simboluri, teme, culori, tehnică, însuşite prin cunoaşterea profundă a tezaurului artistic popular.

În ansamblu, expoziţia permanentă relevă contribuţia artiştilor nemţeni la îmbogăţirea tezaurului naţional de valori.